Zidul care mi-a schimbat părerea despre România

Îi arătam unei rude poze din Roma și Barcelona, orașe în care fusesem la începutul anului 2018. Reacția care mi-a rămas în minte a fost „La noi nu vezi așa ceva”. Nu mă plimbasem foarte mult la momentul acela și nu aveam cu ce să o contrazic.

În Aprilie 2018, s-a ivit ocazia să merg la un meci de Fed Cup (tenis feminin, Simona Halep & co.).

Sala Polivalentă din Cluj. Aprilie 2018, înaintea meciului de Fed Cup România-Elveția

Meciurile erau Sâmbăta și Duminica, iar pentru că „în România nu ai ce să vezi”, planul era să aterizez Sâmbătă dimineață și să plec Duminică seara.

Totuși, Duminică dimineața, înainte de primul meci al zilei, m-am gândit să mai plimb haihui.

Strada Galileo Galilei, pe unde am urcat spre dealul Cetățuia.

Aveam să descopăr un oraș comparabil cu alte orașe Europene în care fusesem deja: Clădiri frumoase, străzi curate, o priveliște interesantă de pe dealul Cetățuia.

Clujul văzut de pe Dealul Cetățuia.

Hoinărind așa, am ajuns până pe o stradă numită „Potaissa”. Ca un pasionat de istorie, zidurile vechi, antice sau medievale, îmi provoacă cel mai larg și mai greu de stăpânit rânjet.

Zidul acesta nu e cu nimic mai prejos decât alte ziduri din Roma, la care se adună sute și mii de turiști.

După lungi căutări, am descoperit că e vorba de zidul cetății medievale.

De atunci, am ajuns în mai multe orașe Românești și am descoperit o țară mai frumoasă decât altele pe care le-am vizitat.

Mai multe chestii din Cluj

Sperietoarea de ciori.
În fața Universității de Artă și Design, Parcul Central.

Fântână din Parcul Central

Monument în memoria Revoluției Anti-Sovietice din Ungaria 1956

Cu burta-nainte! Capăt de scară din blocul în care am stat.

În inima Transilvaniei, seara, pentru că a întârziat avionul, am primit niște gustări.
Evident cu usturoi, ca să nu avem probleme cu vampirii.